deferență - explicat in DEX

deferență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFERENȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. – Din fr. déférence.

deferență (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFERÉNȚĂ s.f. Respect, stimă, considerație; condescendență. [Cf. fr. déférence].

deferență (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFERENȚĂ s. f. respect, stimă deosebită, considerație; condescendență. (< fr. déférence)

deferență (Dicționaru limbii românești, 1939)
*deferénță f., pl. e (d. deferent pin anal. cu con-ferență). Condescendență, considerațiune.

deferență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deferénță (respect) s. f., g.-d. art. deferénței

deferență (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deferență f. condescendență respectuoasă.

deferență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFERÉNȚĂ s. f. Respect, stimă, considerație deosebită; condescendență. — Din fr. déférence.