defensiv - explicat in DEX

defensiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. – Din fr. défensif.

defensiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFENSÍV, -Ă adj. De apărare, care apără. [Cf. fr. défensif].

defensiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFENSÍV, -Ă I. adj. de apărare. II. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. (< fr. défensif, (II) défensive)

defensiv (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare.

defensiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defensív adj. m., pl. defensívi; f. defensívă, pl. defensíve

defensiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defensiv a. făcut pentru apărare: răsboiu defensiv.

defensiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFENSÍV, -Ă, defensivi, -e, adj. Făcut pentru apărare, de apărare, care apără. Din fr. défensif.