defendor - explicat in DEX

defendor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFENDÓR, defendori, s. m. (Rar) Pârât, acuzat. – Din fr. défendeur.

defendor (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFENDÓR s.m. (Jur.; rar) Pârât, intimat. [< fr. défendeur].

defendor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFENDÓR s. m. (jur.) pârât, intimat. (< fr. défendeur)

defendor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defendór, -oáre s. (fr. défendeur, d. défendre, a apăra, lat. défendere). Jur. Barb. Care se apără la judecată, acuzat, pîrît, reclamat.

defendor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defendór (rar) s. m., pl. defendóri

defendor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defendor m. Jur. persoană chemată a se apăra (în justiție), în opozițiune cu reclamant.

defendor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFENDÓR, defendori, s. m. (Rar) Pârât, acuzat. — Din fr. défendeur.