defecțiune - explicat in DEX

defecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFECȚIÚNE, defecțiuni, s. f. Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. [Pr.: -ți-u-] – Din defect. Cf. fr. défection, lat. defectio, -onis.

defecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFECȚIÚNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare. 2. (Impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.) [Var. defecție s.f. / cf. fr.défection, lat. defectio].

defecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFECȚIÚNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr. défection, lat. defectio)

defecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defecțiúne f. (lat. défectio, -ónis). Părăsirea unuĭ partid orĭ uneĭ armate, dezertare. – Și -écție.

defecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defecțiúne (-ți-u-) s. f., art. defecțiúnea, g.-d. art. defecțiúnii; pl. defecțiúni

defecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defecțiune f. părăsirea unui partid.

defecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFECȚIÚNE, defecțiuni, s. f. Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. [Pr.: -ți-u-] — Din defect. Cf. fr. défection, lat. defectio, -onis.