defectuozitate - explicat in DEX

defectuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFECTUOZITÁTE, defectuozități, s. f. (Rar) Stare a ceea ce este defectuos, stare de defecțiune; defect. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. défectuosité, lat. defectuositas, -atis.

defectuozitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFECTUOZITÁTE s.f. (Rar) Defect, imperfecțiune; stare de defecțiune. [Cf. fr. defectuosité].

defectuozitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFECTUOZITÁTE s. f. defect, imperfecțiune; stare de defecțiune (2). (< fr. défectuosité)

defectuozitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defectuozitáte f. (mlat. defectuósitas, -átis). Starea lucruluĭ cu defecte.

defectuozitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defectuozitáte (rar) (-tu-o-) s. f., g.-d. art. defectuozitắții; pl. defectuozitắți

defectuozitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defectuozitate f. stare defectuoasă.

defectuozitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFECTUOZITÁTE, defectuozități, s. f. (Rar) Stare a ceea ce este defectuos, stare de defecțiune; defect. [Pr.: -tu-o-] — Din fr. défectuosité, lat. defectuositas, -atis.