defectuos - explicat in DEX

defectuos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFECTUÓS, -OÁSĂ, defectuoși, -oase, adj. Cu defecte, cu lipsuri. [Pr.: -tu-os] – Din fr. défectueux, lat. defectuosus.

defectuos (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFECTUÓS, -OÁSĂ adj. Cu lipsuri, cu defecte. [Pron. -tu-os. / cf. lat. defectuosus, fr. défectueux].

defectuos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFECTUÓS, -OÁSĂ adj. cu lipsuri, cu defecte; imperfect. (< fr. défectueux, lat. defectuosus)

defectuos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*defectuós, -oásă adj. (mlat. defectuosus). Cu defecte, lipsit de ceĭa ce trebuĭe: mașină defectuoasă. Căruĭa-ĭ lipsesc formalitățile cerute: act defectuos. Adv. În mod defectuos.

defectuos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defectuós (-tu-os) adj. m., pl. defectuóși; f. defectuoásă, pl. defectuoáse

defectuos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defectuos a. plin de defecte său lipsuri.

defectuos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFECTUÓS, -OÁSĂ, defectuoși, -oase, adj. Cu defecte (1), cu lipsuri. [Pr.: -tu-os] — Din fr. défectueux, lat. defectuosus.