defecație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFECÁȚIE, defecații, s. f. Evacuare a materiilor fecale din intestin. – Din
fr. défécation, lat. defaecatio.defecație (Dicționar de neologisme, 1986)DEFECÁȚIE s.f. Defecare. [Gen.
-iei, var.
defecațiune s.f. / cf. fr.
défécation, lat.
defaecatio].
defecație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFECÁȚIE s. f. defecare (2). (< fr.
défécation, lat.
defaecatio)
defecație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defecáție (-ți-e) s. f.,
art. defecáția (-ți-a), g.-d. art. defecáției; pl. defecáții, art. defecáțiile (-ți-i-)defecație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFECÁȚIE, defecații, s. f. Evacuare a materiilor fecale din intestin. — Din
fr. défécation, lat. defaecatio.