defecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFECÁRE, defecări, s. f. Acțiunea de
a defeca și rezultatul ei. –
V. defeca.defecare (Dicționar de neologisme, 1986)DEFECÁRE s.f. Acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație. [<
defeca].
defecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defecáre s. f.,
g.-d. art. defecắrii; pl. defecắridefecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFECÁRE, defecări, s. f. Acțiunea de
a defeca și rezultatul ei. —
V. defeca.