defecant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFECÁNT, defecanți, s. m. Reactiv chimic de precipitare a substanțelor proteice din soluții. – Din
fr. déféquant.defecant (Dicționar de neologisme, 1986)DEFECÁNT s.m. Reactiv chimic care are proprietatea de a precipita albuminele din soluții. [Pl.
-nți. / cf. fr.
déféquant].
defecant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFECÁNT s. m. reactiv chimic care are proprietatea de a precipita albuminele din soluții. (< fr.
déféquant)
defecant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defecánt s. m.,
pl. defecánțidefecant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFECÁNT, defecanți, s. m. Reactiv chimic de precipitare a substanțelor proteice din soluții. — Din
fr. déféquant.