defecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFECȚIÚNE, defecțiuni, s. f. Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
defect. Cf. fr. défection, lat. defectio, -onis.defecțiune (Dicționar de neologisme, 1986)DEFECȚIÚNE s.f. 1. Neîndeplinire a unei sarcini; abandonare a unei cauze etc.; dezertare.
2. (
Impr.) Deranjament, defect (care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc.) [Var.
defecție s.f. / cf. fr.
défection, lat.
defectio].
defecțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFECȚIÚNE s. f. 1. dezertare, părăsire a unui partid, a unei cauze etc. 2. deranjament care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat etc. (< fr.
défection, lat.
defectio)
defecțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*defecțiúne f. (lat.
défectio, -ónis). Părăsirea unuĭ partid orĭ uneĭ armate, dezertare. – Și
-écție.defecțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defecțiúne (-ți-u-) s. f.,
art. defecțiúnea, g.-d. art. defecțiúnii; pl. defecțiúnidefecțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)defecțiune f. părăsirea unui partid.
defecțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFECȚIÚNE, defecțiuni, s. f. Deranjament, defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat, a unui mecanism, desfășurarea normală a unei acțiuni etc. [
Pr.:
-ți-u-] — Din
defect. Cf. fr. défection, lat. defectio, -onis.