dedițel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță
(Pulsatilla pratensis). 2. (
Zool.; în sintagma)
Dediței-de-mare = actinii. [
Var.:
dedețél s. m.] –
Dediță +
suf. -el.