dedină - explicat in DEX

dedină (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dédină (-ni), s. f. – (Înv., și Bucov.) Uzanță, obicei. Sl. dĕdina (Tiktin), cf. datină.

dedină (Dicționaru limbii românești, 1939)
dédină V. datină.

dedină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dédină (înv.) s. f., g.-d. art. dédinei; pl. dédine

dedină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEDÍNĂ, dedine, s. f. 1. Avere moștenită de la înaintași. 2. Stăpânire feudală ereditară. — Din sl. dedina.