dedicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDICÁȚIE, dedicații, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune. [
Var.: (
înv.)
dedicațiúne s. f.] – Din
lat. dedicatio, -onis, it. dedicazione.dedicație (Dicționar de neologisme, 1986)DEDICÁȚIE s.f. 1. Parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică lucrarea.
2. Text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album etc. [Gen.
-iei, var.
dedicațiune s.f. / cf. lat.
dedicatio, it.
dedicazione, fr.
dédication].
dedicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEDICÁȚIE s. f. 1. parte a unei balade în care se face invocația sau adresarea către cel căruia i se dedică. 2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc. (< lat.
dedicatio, it.
dedicazione)
dedicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dedicáție (-ți-e) s. f.,
art. dedicáția (-ți-a), g.-d. art. dedicáției; pl. dedicáții, art. dedicáțiile (-ți-i-)dedicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDICÁȚIE, dedicații, s. f. Text scris pentru cineva pe o carte, pe un album etc. în semn de omagiu sau de afecțiune. [Var.: (
înv.)
dedicațiúne s. f.] —
Din lat. dedicatio, -onis, it.
dedicazione.