dedicatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. Care conține o dedicație. – Din
fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.dedicatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)DEDICATÓRIU, -IE adj. Care conține o dedicație. [Pron.
-riu. / cf. fr.
dédicatoire, lat.
dedicatorius].
dedicatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEDICATÓRIU, -IE adj. care conține o dedicație. (< fr.
dédicatoire, lat.
dedicatorius)
dedicatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*dedicatóriŭ, -ie adj. (d.
a dedica). Care conține o dedicațiune:
scrisoare dedicatorie.dedicatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dedicatóriu (
livr.) [
riu pron. ryu]
adj. m.,
f. dedicatórie (-ri-e); pl. m. și
f. dedicatórii dedicatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dedicatoriu a. ce ține de o dedicațiune:
epistolă dedicatorie.dedicatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDICATÓRIU, -IE, dedicatorii, adj. (
Livr.) Care conține o dedicație. — Din
fr. dédicatoire, lat. dedicatorius.