dedentiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (
Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). – Din
fr. dédentition.dedentiție (Dicționar de neologisme, 1986)DEDENTÍȚIE s.f. (
Med.) Pierderea dinților (la bătrânețe). [< fr.
dédentition].
dedentiție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEDENTÍȚIE s. f. pierdere a dinților (la bătrânețe). (< fr.
dédentition)
dedentiție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (
Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). — Din
fr. dédentition.