dedat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEDÁT, -Ă, dedați, -te, adj. 1. (Construit cu
prep. „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv) Deprins, obișnuit.
2. (Construit cu
prep. „la” sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat... –
V. deda.dedat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEDÁT, -Ă, dedați, -te, adj. 1. (Construit cu
prep. „cu”, „la”, sau cu un verb la conjunctiv sau la infinitiv) Deprins, obișnuit.
2. (Construit cu
prep. „la” sau cu dativul) Care se ocupă cu...., înclinat la...; consacrat... —
V. deda.