decuscutator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECUSCUTATÓR, decuscutatoare, s. n. Mașină electromagnetică folosită pentru separarea semințelor de cuscută de semințele altor plante. –
Decuscuta +
suf. -tor.decuscutator (Dicționar de neologisme, 1986)DECUSCUTATÓR s.n. Separator electromagnetic folosit pentru decuscutare. [<
decuscuta +
-tor, după fr.
décuscuteuse].
decuscutator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECUSCUTATÓR s. n. separator electromagnetic pentru decuscutare. (< decuscuta + -tor)
decuscutator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decuscutatór s. n.,
pl. decuscutatoáredecuscutator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECUSCUTATÓR, decuscutatoare, s. n. Mașină electromagnetică folosită pentru separarea semințelor de cuscută de semințele altor plante. —
Decuscuta +
suf. -tor.