decuscutare - explicat in DEX

decuscutare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.

decuscutare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECUSCUTÁRE s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].

decuscutare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decuscutáre s. f., g.-d. art. decuscutắrii; pl. decuscutắri

decuscutare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECUSCUTÁRE, decuscutări, s. f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. — V. decuscuta.