decuplare - explicat in DEX

decuplare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. – V. decupla.

decuplare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECUPLÁRE s.f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare. [< decupla].

decuplare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decupláre (-cu-pla-) s. f., g.-d. art. decuplắrii; pl. decuplắri

decuplare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECUPLÁRE, decuplări, s. f. Acțiunea de a decupla și rezultatul ei; dezlegare, desfacere. — V. decupla.