decupla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECUPLÁ, decuplez, vb. I.
Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (
2). – Din
fr. découpler.decupla (Dicționar de neologisme, 1986)DECUPLÁ vb. I. tr. A desface, a dezlega (părțile unui cuplu). [< fr.
découpler].
decupla (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECUPLÁ vb. tr. 1. a deconecta (I, 2). 2. a desface legătura dintre două sisteme tehnice sau dintre două organe cuplate. (< fr.
découpler)
decupla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decuplá (a ~) (a deconecta)
(-cu-pla) vb.,
ind. prez. 3
decupleázădecupla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECUPLÁ, decuplez, vb. I.
Tranz. A dezlega, a desface elementele unui cuplu, ale unui sistem tehnic. ♦ A deconecta (
2). — Din
fr. découpler.