decupator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECUPATÓR, decupatoare, s. n. Mașină pentru decupat. –
Decupa +
suf. -tor.decupator (Dicționar de neologisme, 1986)DECUPATÓR s.n. Mașină de decupat. [După fr.
découpeur].
decupator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECUPATÓR, -OÁRE I.
s. m. f. muncitor în decuparea mecanică a furnirului sau a lamelor pentru lăzi. II. s. n. mașină de decupat. (< decupa + -tor)
decupator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECUPATÓR, decupatoare, s. n. Mașină pentru decupat. —
Decupa +
suf. -tor.