decupare - explicat in DEX

decupare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei; decupat¹, decupaj (1). ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. – V. decupa.

decupare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECUPÁRE s.f. Acțiunea de a decupa; decupaj; decupat. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect potrivit unei anumite forme. ♦ Tăiere a foilor de furnir dintr-un buștean. [< decupa].

decupare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decupáre (tăiere) s. f., g.-d. art. decupắrii; pl. decupắri

decupare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECUPÁRE, decupări, s. f. Acțiunea de a decupa și rezultatul ei. ♦ (Tehn.) Tăiere a unei piese în două bucăți; tăiere a unui obiect după o formă dată. — V. decupa.