decupa - explicat in DEX

decupa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

decupa (Dicționar de neologisme, 1986)
DECUPÁ vb. I. tr. A tăia (o hârtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].

decupa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECUPÁ vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)

decupa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decupá (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupeáză

decupa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECUPÁ, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. — Din fr. découper.