decumbent (Dicționar de neologisme, 1986)
DECUMBÉNT, -Ă adj. (Bot.; despre tulpinile târâtoare) Care are un vârf ascendent. [Cf. lat. decumbere = a se culca jos].
decumbent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECUMBÉNT, -Ă adj. (despre ramuri sau tulpini târâtoare) cu vârf ascendent. (< engl. decumbent)