decora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECORÁ, decorez, vb. I.
Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc., destinate să le înfrumusețeze.
2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din
fr. décorere, lat. decorare.decora (Dicționar de neologisme, 1986)DECORÁ vb. I. tr. 1. A orna, a împodobi cu decoruri.
2. A conferi, a acorda cuiva o decorație. [< fr.
décorer, it., lat.
decorare].
decora (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECORÁ vb. tr. 1. a orna, a împodobi cu decoruri. 2. a conferi o decorație. (< fr.
décorer, lat.
decorare)
decora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decorá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
decoreázădecorà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)decorà v.
1. a împodobi cu decoruri;
2. a da o decorațiune:
soldatul fu decorat.decora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECORÁ, decorez, vb. I.
Tranz. 1. A împodobi o clădire, o cameră etc. cu diverse obiecte, ornamente, zugrăveli etc.
2. A acorda, a conferi cuiva o decorație. – Din
fr. décorer, lat.
decorare.