decoperta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOPERTÁ, decopertez, vb. I.
Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦
Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [
Var.:
descopertá vb. I] –
Des1- +
coperta.decoperta (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOPERTÁ vb. tr. 1. a desface acoperișul unei construcții. 2. a dezveli un zăcământ (la suprafață), îndepărtând rocile sterile. ◊ a îndepărta partea superioară a solului, în vederea executării unor lucrări de fundare sau nivelare. (după it.
discopertare)
decoperta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*decopertá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
decoperteázădecoperta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOPERTÁ, decopertez, vb. I.
Tranz. A desface acoperișul unei construcții. ♦
Spec. A dezveli un zăcământ (care se exploatează la suprafață). [
Var.:
descopertá vb. I] —
Pref. de- +
coperta.