decontare - explicat in DEX

decontare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECONTÁRE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. – V. deconta.

decontare (Dicționar de neologisme, 1986)
DECONTÁRE s.f. Acțiunea de a deconta și rezultatul ei; decont. [< deconta].

decontare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decontáre s. f., g.-d. art. decontắrii; pl. decontắri

decontare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECONTÁRE, decontări, s. f. Faptul de a deconta; operație contabilă prin care se justifică întrebuințarea unei sume primite; decont. — V. deconta.