deconta - explicat in DEX

deconta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). – Din fr. décompter.

deconta (Dicționar de neologisme, 1986)
DECONTÁ vb. I. tr. A justifica folosirea unei sume (primite sau provenite dintr-o operație oarecare). [< fr. décompter].

deconta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECONTÁ vb. tr. 1. a justifica, prin acte, folosirea unei sume de bani primite. 2. a lichida obligațiile de plată prin conturile deschise la bănci, fără folosirea banilor în numerar. (< fr. décompter)

deconta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decontá (a ~) (a justifica bani) vb., ind. prez. 3 deconteáză

deconta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECONTÁ, decontez, vb. I. Tranz. A justifica în mod detaliat, pe bază de acte, întrebuințarea unei sume (primite). — Din fr. décompter.