decont - explicat in DEX

decont (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. – Din fr. décompte.

decont (Dicționar de neologisme, 1986)
DECÓNT s.n. Defalcare în părțile componente a unei sume plătite sau care urmează a fi plătită. [Pl. -turi. / cf. fr. décompte].

decont (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECÓNT s. n. defalcare a părții componente a unei sume primite sau plătite. (< fr. décompte)

decont (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decónt s. n., pl. decónturi

decont (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECÓNT, deconturi, s. n. Justificare amănunțită, pe bază de acte, a folosirii unei sume (primite); (concr.) document, formular cu ajutorul căruia se face justificarea unor cheltuieli. — Din fr. décompte.