deconspira (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I.
Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦
Refl. A se trăda. –
Des1- +
conspira.deconspira (Dicționar de neologisme, 1986)DECONSPIRÁ vb. I. tr. A descoperi, a da pe față o conspirație; a dezvălui un secret. ♦
refl. A se trăda, a-și dezvălui identitatea ascunsă. [p.i.
deconspír. / et. incertă].
deconspira (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECONSPIRÁ vb. I. tr. a descoperi, a demasca o conspirație; a dezvălui un secret. II. refl. a se trăda. (< de
1- + conspira)
deconspira (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deconspirá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
deconspírădeconspira (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONSPIRÁ, deconspír, vb. I.
Tranz. A demasca o conspirație; a divulga un secret. ♦
Refl. și
tranz. A (se) trăda. — Din
fr. déconspirer.