deconsolidare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de
a deconsolida și rezultatul ei. ♦
Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. –
V. deconsolida.deconsolidare (Dicționar de neologisme, 1986)DECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a deconsolida și rezultatul ei; (
spec.; geol.) pierderea legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. [<
deconsolida].
deconsolidare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECONSOLIDÁRE s. f. acțiunea de a deconsolida, pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. (< deconsolida)
deconsolidare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deconsolidáre s. f.,
g.-d. art. deconsolidắrii; pl. deconsolidắrideconsolidare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONSOLIDÁRE, deconsolidări, s. f. Acțiunea de
a deconsolida și rezultatul ei. ♦
Spec. Pierdere a legăturilor solide de coeziune dintre particulele unei roci. —
V. deconsolida.