deconsiliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de
a deconsilia și rezultatul ei. [
Pr.:
-li-e-] –
V. deconsilia.deconsiliere (Dicționar de neologisme, 1986)DECONSILIÉRE s.f. Acțiunea de a deconsilia. [Pron.
-li-e-. / <
deconsilia].
deconsiliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deconsiliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. deconsiliérii; pl. deconsiliérideconsiliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONSILIÉRE, deconsilieri, s. f. Acțiunea de
a deconsilia și rezultatul ei. [
Pr.:
-li-e-] —
V. deconsilia.