deconsilia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I.
Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [
Pr.:
-li-a] – Din
fr. déconseiller, prin apropiere de
consiliu.deconsilia (Dicționar de neologisme, 1986)DECONSILIÁ vb. I. tr. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [Pron.
-li-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind. / cf. fr.
déconseiller].
deconsilia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECONSILIÁ vb. tr. a sfătui pe cineva să nu facă ceva. (< fr.
déconseiller)
deconsilia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deconsiliá (a ~) (-li-a) vb.,
ind. prez. 3
deconsiliáză, 1
pl. deconsiliém (-li-em); conj. prez. 3
să deconsiliéze; ger. deconsiliínd (-li-ind)deconsilia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONSILIÁ, deconsiliez, vb. I.
Tranz. A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. [
Pr.: -
li-a] — Din
fr. déconseiller (prin apropiere de
consiliu).