decongela (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECONGELÁ, decongelez, vb. I.
Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă.
2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. – Din
fr. décongeler.decongela (Dicționar de neologisme, 1986)DECONGELÁ vb. I. tr. A topi (un corp) sub temperatura ambiantă. ♦ (
Tehn.) A aduce un corp congelat în starea lui primitivă, normală; a dezgheța. [< fr.
décongeler].
decongela (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECONGELÁ vb. tr. a aduce în starea inițială un corp care a fost congelat. (< fr.
décongeler)
decongela (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decongelá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
decongeleázădecongela (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECONGELÁ, decongelez, vb. I.
Tranz. 1. A topi un corp sub temperatura ambiantă.
2. A aduce un corp congelat la starea pe care a avut-o înainte de congelare. — Din
fr. décongeler.