decolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de
a decola și rezultatul ei. –
V. decola.decolare (Dicționar de neologisme, 1986)DECOLÁRE s.f. Acțiunea de a decola și rezultatul ei. [<
decola].
decolare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOLÁRE s. f. 1. acțiunea de a decola. 2. separare chirurgicală a două planuri tisulare. ◊ execuție capitală prin tăierea gâtului cu sabia. 3. desprindere a unei mase de roci de fundamentul lor imediat. (< decola)
decolare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DECOLÁRE (după
fr. décollage)
s. f. 1. Evoluție a unei aeronave în cursul căreia aceasta se desprinde de sol, de suprafața unei ape sau de pe puntea unui portavion.
2. Desprindere de fundamentul înclinat al unor mase de roci, sub influența gravitației; rezultă cute de cuvertură și și pânze de
d. Alunecările de teren reprezintă un proces de
d.decolare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decoláre s. f.,
g.-d. art. decolắrii; pl. decolắridecolare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOLÁRE, decolări, s. f. Acțiunea de
a decola și rezultatul ei.
V. decola.