decola - explicat in DEX

decola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. – Din fr. décoller.

decola (Dicționar de neologisme, 1986)
DECOLÁ vb. I. intr. A dezlipi, a desprinde. ♦ (Despre avioane) A se desprinde de pământ și a-și lua zborul. [< fr. décoller].

decola (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
decolá (decoléz, decolát), vb. – A-și lua zborul un avion. Fr. décoller. – Der. decolaj, s. n., din fr. décollage.

decola (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECOLÁ vb. intr. 1. a dezlipi, a desprinde. 2. (despre aeronave) a se desprinde de sol sau de apă și a-și lua zborul. 3. (fam.) a se dezlipi; a pleca. (< fr. décoller)

decola (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
decola, decolez v. i. (deț.) a evada.

decola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decolá (a ~) vb., ind. prez. 3 decoleáză

decola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECOLÁ, decolez, vb. I. Intranz. (Despre aeronave) A se desprinde de pământ sau de pe suprafața unei ape și a-și lua zborul. — Din fr. décoller.