decofra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOFRÁ, decofrez, vb. I.
Tranz. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, elementele unei construcții de beton etc. – Din
fr. décoffrer.decofra (Dicționar de neologisme, 1986)DECOFRÁ vb. I. tr. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton. [< fr.
décoffrer].
decofra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECOFRÁ vb. tr. a demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton. (< fr.
décoffrer)
decofra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decofrá (a ~) (-co-fra) vb.,
ind. prez. 3
decofreázădecofra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOFRÁ, decofrez, vb. I.
Tranz. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, o construcție de beton etc. — Din
fr. décoffrer.