decocție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECÓCȚIE, decocții. s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (
concr.) decoct. – Din
fr. décoction, lat. decoctio.decocție (Dicționar de neologisme, 1986)DECÓCȚIE s.f. Fierberea unor plante în apă; (
concr.) decoct. [Gen.
-iei, var.
decocțiune s.f. / < fr.
décoction, lat.
decoctio].
decocție (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECÓCȚIE s. f. fierbere a unor plante în apă; decoct. (< fr.
décoction, lat.
decoctio)
decocție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decócție (-ți-e) s. f.,
art. decócția (-ți-a), g.-d. art. decócției; pl. decócții, art. decócțiile (-ți-i-)decocție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECÓCȚIE, decocții, s. f. Fierbere a unor plante alimentare sau medicinale în apă, procedeu prin care se obține un decoct; (
concr.) decoct. — Din
fr. décoction, lat. decoctio.