decoafa - explicat in DEX

decoafa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. – Din fr. décoiffer.

decoafa (Dicționar de neologisme, 1986)
DECOAFÁ vb. I. tr., refl. A(-și) despleti părul, a (se) despieptăna; a (se) ciufuli. [Pron. -co-a-. / < fr. décoiffer].

decoafa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECOAFÁ vb. tr., refl. a(-și) despleti părul; a (se) ciufuli, a(-și) strica coafura. (< fr. décoiffer)

decoafa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decoafá (a ~) (-coa-) vb., ind. prez. 3 decoafeáză

decoafa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECOAFÁ, decoafez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) strica coafura, a (se) ciufuli. — Din fr. décoiffer.