declivitate - explicat in DEX

declivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate pe o porțiune uniformă. – Din fr. déclivité, lat. declivitas, -atis.

declivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DECLIVITÁTE s.f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare pe o porțiune limitată a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate. [Cf. fr. déclivité, lat. declivitas].

declivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECLIVITÁTE s. f. 1. unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. înclinare pe o porțiune limitată a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate. (< fr. déclivité, lat. declivitas)

declivitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
DECLIVITÁTE (‹ fr.) s. f. 1. (GEOGR.) Înclinare a unei suprafețe de teren față de planul orizontal, exprimată în grade sau în m/km. 2. Înclinare față de orizontală a axei unui traseu de cale ferată sau de șosea, măsurată prin raportarea diferenței de nivel a două puncte de pe axă la distanța orizontală dintre aceste puncte, și exprimată în miimi (mm/m) sau sutimi (cm/m).

declivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
declivitáte (de-cli-) s. f., g.-d. art. declivitắții; pl. declivitắți

declivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECLIVITÁTE, declivități, s. f. 1. Unghi format de o dreaptă înclinată cu planul orizontal. 2. Înclinare a unui teren, a unei șosele sau a unei căi ferate față de planul orizontal. — Din fr. déclivité, lat. declivitas, -atis.