declinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de
a declina și rezultatul ei.
1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii.
2. (În sintagma)
Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. –
V. declina.declinare (Dicționar de neologisme, 1986)DECLINÁRE s.f. 1. Trecerea unui nume (substantiv, adjectiv etc.) prin toate cazurile gramaticale. ♦ Clasă sau grupă de substantive sau de adjective care au aceleași forme de flexiune.
2. Hotărâre prin care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. [<
declina].
declinare (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLINÁRE s. f. 1. acțiunea de a declina. 2. totalitatea modificărilor suferite de un nume pentru a exprima cazurile gramaticale; flexiune nominală. ◊ clasă sau grupă de substantive care au aceleași forme de flexiune ori care folosesc aceleași mijloace de realizare a flexiunii. 3. (jur.) ~ de compentență = hotărâre prin care care o instanță își constată incompetența și trimite cazul unei instanțe competente. (< declina)
declinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declináre (de-cli-) s. f.,
g.-d. art. declinắrii; pl. declinắrideclinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLINÁRE, declinări, s. f. Acțiunea de
a declina și rezultatul ei.
1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii.
2. (În sintagma)
Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. —
V. declina.