declic - explicat in DEX

declic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. – Din fr. déclic.

declic (Dicționar de neologisme, 1986)
DECLÍC s.n. Mecanism care poate desface, la un moment dat, legătura mecanică dintre două piese; declanșator. [< fr. déclic].

declic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECLÍC s. n. 1. dispozitiv, în formă de pârghie, destinat a declanșa un mecanism. 2. zgomot sec pe care îl face un mecanism când se declanșează. (< fr. déclic)

declic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
declíc (de-clic) s. n., pl. declícuri

declic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECLÍC, declicuri, s. n. Dispozitiv format dintr-o pârghie cu un cârlig la un capăt, care permite eliberarea unei piese imobilizate în raport cu o alta. — Din fr. déclic.