declasat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. – Din
fr. declassé.declasat (Dicționar de neologisme, 1986)DECLASÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) decăzut sub raport moral și social. [Cf. fr.
déclassé].
declasat (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLASÁT, -Ă adj., s. m. f. (om) decăzut sub raport moral și social. (< fr.
déclassé)
declasat (Dicționaru limbii românești, 1939)*declasát, -ă adj. și s. (fr.
déclassé). Căzut din clasa orĭ din pozițiunea luĭ socială, corupt, vițios.
declasat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)declasat a. decăzut din clasa lui sau din pozițiunea-i socială.
declasat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLASÁT, -Ă, declasați, -te, adj.,
s. m. și
f. (Om) decăzut sub raport moral sau social. —
V. declasa. Cf. fr. declassé.