declasa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLASÁ, declasez, vb. I.
Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. – Din
fr. déclasser.declasa (Dicționar de neologisme, 1986)DECLASÁ vb. I. 1. refl. A decădea din punct de vedere moral și social.
2. tr. (
Sport) A trece (pe cineva) într-o categorie inferioară.
3. (
Metal.) A folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. [< fr.
déclasser].
declasa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLASÁ vb. I. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral și social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară. II. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerințelor într-un scop mai puțin important. (< fr.
déclasser)
declasa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declasá (a ~) (de-cla-) vb.,
ind. prez. 3
declaseázădeclasa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLASÁ, declasez, vb. I.
Refl. A decădea din punct de vedere moral sau social; a se degrada. — Din
fr. déclasser.