declara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLARÁ, declár, vb. I.
1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități, ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim.
2. Tranz. A considera, a califica drept...;
spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească.
A declara pe cineva repetent. ♦
Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca...
Mă declar învins. 3. Tranz. (În
expr.)
A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război;
fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva.
A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (
Jur.)
A declara apel = a face apel.
4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe.
5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. – Din
fr. déclarer, lat. declarare.declara (Dicționar de neologisme, 1986)DECLARÁ vb. I. 1. tr. A spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ♦ A comunica ceva oficial în fața unei autorități. ♦ A mărturisi.
2. tr. A proclama. ♦ A pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească.
3. refl. A se pronunța public, a lua atitudine pentru sau împotriva cuiva sau a ceva. [P.i.
declár. / < fr.
déclarer, cf. it., lat.
declarare].
declara (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLARÁ vb. I. tr. 1. a spune, a afirma, a face cunoscut (ceva). ◊ a comunica ceva oficial în fața unei autorități. ◊ a mărturisi. 2. a proclama. ◊ a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească. II. refl. 1. a începe, a izbucni, a se manifesta. 2. a se pronunța public, a lua atitudine pentru, ori împotriva cuiva, sau a ceva. (< fr.
déclarer, lat.
declarare)
declara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declará (a ~) (de-cla-) vb.,
ind. prez. 3
declárădeclarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)declarà v.
1. a face cunoscut:
a declara intențiunile sale; 2. a semnifica ’un act public:
a declara răsboiu; 3. a se manifesta:
frigurile s’au declarat; 4. a lua parte pentru sau contra cuiva:
mă declar pentru voi contra lor.declara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLARÁ, declár, vb. I.
1. Tranz. A anunța ceva prin grai sau în scris; a spune, a afirma deschis, a face cunoscut. ♦ A face o comunicare cu caracter oficial în fața unei autorități. ♦ A da pe față, a mărturisi cuiva un sentiment intim.
2. Tranz. A considera, a califica drept...;
spec. a pronunța asupra cuiva o sentință judecătorească.
A declara pe cineva repetent. ♦
Refl. A mărturisi despre sine că..., a se recunoaște ca...
Mă declar învins. 3. Tranz. (În
expr.)
A declara război = (despre state) a anunța în mod oficial începerea stării de război;
fig. a lua o atitudine ostilă, combativă față de cineva sau de ceva.
A declara grevă = a anunța în mod oficial începerea unei greve. (
Jur.)
A declara apel = a face apel.
4. Refl. (Despre procese, fenomene) A lua naștere, a apărea, a se ivi, a începe.
5. Refl. A lua atitudine, a se pronunța pentru sau contra cuiva sau a ceva. — Din
fr. déclarer, lat. declarare.