declarant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLARÁNT, -Ă, declaranți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face o declarație (la ofițerul stării civile). – Din
fr. déclarant.declarant (Dicționar de neologisme, 1986)DECLARÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care face o declarație (la ofițerul stării civile). [< fr.
déclarant].
declarant (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLARÁNT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care face o declarație (la ofițerul scării civile). (< fr.
déclarant)
declarant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declaránt (de-cla-) adj. m.,
s. m.,
pl. declaránți; adj. f.,
s. f. declarántă, pl. declarántedeclarant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLARÁNT, -Ă, declaranți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Persoană) care face o declarație (la ofițerul stării civile). — Din
fr. déclarant.