declanșor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DECLANȘÓR,declanșoare, s. n. Declanșator. – Din fr. déclencheur.
declanșor(Dicționar de neologisme, 1986) DECLANȘÓRs.n. Declanșator. [< fr. déclencheur].
declanșor(Marele dicționar de neologisme, 2000) DECLANȘÓRs. n. declanșator (II). (< fr. déclencheur)
declanșor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) declanșór(de-clan-) s. n., pl. declanșoáre
declanșor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DECLANȘÓR,declanșoare, s. n. Declanșator. — Din fr. déclencheur.