declanșator - explicat in DEX

declanșator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECLANȘATÓR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + suf. -tor.

declanșator (Dicționar de neologisme, 1986)
DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [< declanșa + -tor].

declanșator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECLANȘATÓR, -OÁRE I. adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)

declanșator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*declanșatór¹ (de-clan-) adj. m., pl. declanșatóri; f. sg. și pl. declanșatoáre

declanșator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
declanșatór² (de-clan-) s. n., pl. declanșatoáre

declanșator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECLANȘATÓR, -OÁRE, declanșatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care declanșează. 2. S. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [Pl. și: (m.) declanșatori] — Declanșa + suf. -tor.