declanșator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLANȘATÓR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. –
Declanșa +
suf. -tor.declanșator (Dicționar de neologisme, 1986)DECLANȘATÓR s.n. Dispozitiv care suprimă, eliberează, deschide mecanic o piedică; declanșor. [<
declanșa +
-tor].
declanșator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLANȘATÓR, -OÁRE I.
adj. care declanșează. II. s. n. dispozitiv acționat mecanic, electric etc., care suprimă sau declanșează un mecanism; declanșor. (< declanșa + -tor)
declanșator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*declanșatór1 (de-clan-) adj. m.,
pl. declanșatóri; f. sg. și
pl. declanșatoáredeclanșator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declanșatór2 (de-clan-) s. n.,
pl. declanșatoáredeclanșator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLANȘATÓR, -OÁRE, declanșatori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. Care declanșează.
2. S. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. [
Pl. și: (
m.)
declanșatori] —
Declanșa +
suf. -tor.