declanșa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLANȘÁ, declanșez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni.
2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊
Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din
fr. déclencher.declanșa (Dicționar de neologisme, 1986)DECLANȘÁ vb. I. tr. 1. A dezlănțui, a stârni, a provoca subit (o acțiune, o criză etc.).
2. A desface, a deschide, a pune în funcțiune (un dispozitiv, un mecanism etc.) prin suprimarea unei piedici. [< fr.
déclencher].
declanșa (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECLANȘÁ vb. I. tr. a pune în funcție un dispozitiv, un mecanism etc. prin suprimarea unei piedici de blocare. II. tr., refl. a (se) dezlănțui, a (se) stârni. (< fr.
déclencher)
declanșa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declanșá (a ~) (de-clan-) vb.,
ind. prez. 3
declanșeáză, 1
pl. declanșắm; conj. prez. 3
să declanșézedeclanșa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLANȘÁ, declanșez, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni.
2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊
Refl. Aparat care se declanșează automat. — Din
fr. déclencher.